Viaţa la curte nu a fost pe placul lui Nostradamus. A rămas o vreme, timp în care a făcut horoscoape comandate de regină şi de alţi nobili, după care s-a întors la Salon-de-Croux.
Caterina a continuat să creadă în prezicerile lui, dar numărul celor care îi purtau pizmă creştea.
A fost acuzat că are relaţii cu diavolul şi i s-au dedicat pamflete acide.
În 1560, prima ordonanţă al lui Carol al IX-lea, urmaşul lui Henric al II-lea la tron, le cerea episcopilor să vegheze asupra imprimeriilor unde se publicau almanahurile lui Nostradamus, pentru a nu fi încălcate legile lui Dumnezeu.
Începând cu 1565, sănătatea lui Nostradamus s-a înrăutăţit. Suferea de gută şi artrită.
Legenda spune că, în ultima sa profeţie, catrenul 141, s-a referit la propria moarte: "La întoarcere, de onoruri regeşti copleşit / În trândăvie, Domnului va înălţa rugăciune / De rude, fraţi şi prieteni fi-va găsit / Mort între pat şi bancă, gata de îngropăciune".
În seara de 1 iulie 1566, când secretarul său i-a urat noapte bună, Nostradamus ar fi răspuns: "La răsăritul soarelui nu voi mai fi în viaţă".
A doua zi dimineaţa, familia l-a găsit prăbuşit între pat şi banca din apropiere, exact cum prezisese.
Astfel, legenda s-a amplificat, stăbătând timpul. An după an, vreme de o jumătate de mileniu. Dovadă? O aveţi în faţa ochilor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu